Kissing Spines la cai – experiența mea: de la diagnostic până la întoarcerea în șa
Când medicul veterinar mi-a arătat radiografiile spatelui lui Caspar și a pronunțat pentru prima dată cuvintele „Kissing Spines”, nu aveam o idee clară despre ce avea să însemne asta pentru noi. În săptămânile care au urmat, citeam în fiecare seară pe internet absolut orice experiență legată de Kissing Spines la cai pe care o puteam găsi. Voiam să înțeleg ce ne așteaptă și să citesc despre oameni care trecuseră deja prin asta. Tocmai de aceea scriu acum propria noastră poveste – cu onestitate, cu tot ce a mers bine și cu ce aș face diferit astăzi.
În primul rând, o mențiune importantă: Kissing Spines este un diagnostic serios – necesită radiografii și monitorizare veterinară. Ceea ce povestesc aici este experiența mea personală cu un singur cal și nu înlocuiește examinarea și îndrumarea din partea medicului veterinar.
Cum a început experiența noastră cu Kissing Spines: primele semne la Caspar
Caspar este un cal castrat din rasa Hanovra, în vârstă de 13 ani, cu care practic dresaj la nivel de hobby. Timp de ani de zile, a fost absolut de încredere. Pe parcursul unei ierni, lucrurile s-au schimbat treptat. La înșeuare a devenit sensibil, își dădea urechile pe spate și întorcea capul spre mine. Sub șa, după încălzire, era deseori tensionat, iar la pornirea în galop, zvârlea frecvent. Nu se mai mișca corect din spate, dădea din coadă și părea per total nemulțumit.
Sincer, la început am interpretat greșit semnele. M-am gândit la sezonul rece, la zile proaste, la dispoziția lui. O vreme chiar m-am întrebat dacă nu cumva a devenit pur și simplu încăpățânat. A venit șelarul, a ajustat șaua, iar pentru câteva săptămâni a fost ceva mai bine – apoi totul a revenit. Abia când Caspar a tresărit la nivelul spatelui și în timpul țesălatului, mi-am dat seama că nu era o problemă de dispoziție, ci de durere. Faptul că nu am luat acest aspect în serios mai devreme este singurul lucru pe care îl regret cu adevărat când privesc în urmă.
Ce înseamnă, de fapt, Kissing Spines la cai
Medicul veterinar mi-a explicat totul cu calm, iar eu încerc să redau exact cum am înțeles. De-a lungul coloanei vertebrale se află așa-numitele apofize spinoase. În cazul Kissing Spines, aceste apofize – în special în zona de sub șa – sunt prea apropiate sau se ating. De aici vine și numele: apofizele spinoase „se sărută”. Acest lucru poate provoca presiune și durere, exact atunci când calul trebuie să își curbeze spatele sub greutatea călărețului.
Diagnosticul se pune cu ajutorul radiografiilor. Medicul meu veterinar a palpat suplimentar spatele și a verificat, prin intermediul unei anestezii locale, dacă durerea provine cu adevărat din acea zonă. O frază de-a ei mi s-a părut foarte importantă: nu orice cal cu o radiografie suspectă prezintă automat simptome, iar manifestarea variază de la ușoară la severă. Așadar, un simplu rezultat nu spune întreaga poveste – contează dacă acel cal are dureri și cum se mișcă în viața de zi cu zi. Asta m-a ajutat să nu mă gândesc din prima la ce e mai rău, dar să iau totuși problema în serios. Este totuși o afecțiune a spatelui și nu o durere trecătoare.
Ce am schimbat în totalitate – nu doar alimentația
Pentru mine, aceasta a fost cea mai importantă revelație: în cazul Kissing Spines nu există o singură soluție. Ceea ce ne-a ajutat a fost o combinație de mai multe măsuri, pe care le-am stabilit împreună cu medicul veterinar și cu fizioterapeutul.
Partea medicală a fost preluată de medicul veterinar, care a tratat specific zona afectată. În paralel, șaua a fost verificată din nou riguros, deoarece o șa potrivită este crucială în această situație. Un fizioterapeut pentru cai l-a tratat pe Caspar în mod regulat și mi-a arătat exerciții de făcut între ședințe.
Cea mai mare parte a muncii a constat însă în antrenament – și acesta este de lungă durată. Scopul a fost să îi dezvoltăm musculatura spatelui în așa fel încât să se creeze mai mult spațiu între apofizele spinoase, iar Caspar să își poată susține din nou spatele. Am lucrat foarte mult în poziție de întindere, adică înainte și în jos, astfel încât să își curbeze spatele. La acestea s-au adăugat munca la sol, antrenamentul cu bare și cavaletti, lonjarea într-o postură corectă și, mereu, urcarea pe pante. La început, călăria aproape că nu a fost deloc pe ordinea de zi; m-am plimbat mult cu el și i-am oferit cât mai multă libertate de mișcare în padoc. Totul a decurs lent și cu foarte multă răbdare. Au fost zile bune și zile mai puțin bune, și a trebuit să învăț să gândesc în termeni de săptămâni și luni, nu de antrenamente individuale.
Cum a intrat nuvallo move în viața de zi cu zi a lui Caspar
În timpul acestei faze intensive de recuperare, am vrut să îl susțin pe Caspar suplimentar și din interior. Îmi era clar: dacă acum își reantrenează întregul corp, acele articulații, tendoane și țesuturi conjunctive sunt solicitate serios. Am încercat la început o pulbere clasică pentru articulații – și am eșuat. Caspar alegea constant hrana și lăsa pulberea, pe fundul ieslei rămânea mereu un rest, iar el pur și simplu mânca pe lângă. Exact aceasta este problema de bază cu astfel de produse: ceea ce nu este mâncat, nu poate oferi niciun sprijin.
Fizioterapeutul meu mi-a recomandat apoi nuvallo move Snacks. Ceea ce m-a convins prima dată a fost aspectul foarte practic, și anume că Caspar chiar le mănâncă – direct din mână, fără a cântări porții și fără pulbere prăfuită. O rație zilnică pentru un cal de aproximativ 500 de kilograme înseamnă șase Snacks, adică aproximativ 30 de grame. Acestea conțin, printre altele, glucozamină, MSM, colagen și acid hialuronic, deci exact componentele care joacă un rol important pentru articulații și tendoane. Baza este formată din turtă de in, tărâțe de orez și semințe de in și este fără grâu și porumb – lucru care a fost important pentru mine, deoarece, în acea perioadă stresantă, Caspar avea și sensibilitate la stomac. De asemenea, mi s-a părut foarte practic faptul că acele Snacks sunt conform ADMR și nu au timp de așteptare, pentru că, în secret, aveam obiectivul de a participa din nou la o competiție la un moment dat. De atunci, aceste Snacks fac parte integrantă din rutina noastră zilnică și nu a mai trebuit niciodată să îmi fac griji dacă sprijinul ajunge, într-adevăr, în organismul calului.
Cum ne merge astăzi – și sfatul meu sincer pentru tine
De-a lungul săptămânilor și lunilor am observat că a devenit tot mai relaxat. Astăzi poate fi înșeuat din nou fără tensiune, iar dimineața pare mai puțin rigid decât la început. Am senzația că se mișcă per total mai fluid și cu mai multă bucurie. Pentru mine este clar că cea mai mare contribuție au avut-o antrenamentele făcute cu răbdare, tratamentul medicului veterinar, șaua potrivită și fizioterapia. În această perioadă, nuvallo move Snacks au reprezentat un element esențial pe care m-am bucurat enorm că Caspar îl acceptă fără probleme.
Ce aș vrea să reții, dacă te afli exact în acest punct: ia în serios primele semne și cere efectuarea unor radiografii din timp, în loc să pui comportamentul pe seama încăpățânării. Kissing Spines nu dispare de la sine și rămâne un subiect de care trebuie să te ocupi constant – noi menținem și astăzi antrenamentul și mișcarea cu rigurozitate. Iar în cazul în care calul tău, la fel ca Caspar, se află într-o perioadă solicitantă și vrei să îi susții acele articulații și tendoane, dar calul ți-a refuzat până acum orice pulbere, atunci nuvallo move Snacks au fost pentru noi varianta care nu rămâne uitată în iesle. Un astfel de sprijin are sens oricum doar pe o perioadă mai lungă, de cel puțin opt până la douăsprezece săptămâni – răbdarea este, de altfel, cel mai important lucru în toată această problemă. Dacă problema acceptării hranei ți-a adus până acum la fel de multe frustrări ca și mie, din punctul meu de vedere merită cel puțin să le încerci o dată.